Cartea tainelor lui Enoh, numita uneori Enoh slavon sau 2 Enoh, a fost pastrata intr‑un text slavon atestat de manuscrise tardive datand din secolele XV‑XVII. Versiunea slavona se bazeaza pe un original grecesc, astazi pierdut. Elementele ebraice care apar ici si colo lasa loc – cel putin pentru anumite parti ale scrierii – ipotezei utilizarii unor documente care urca pana la un text ebraic.
Textul nostru, cu un caracter apocaliptic, a fost cunoscut timp de 1200 de ani in Rusia, doar in limba slavona, desi exista evidente ca aceasta versiune este de fapt la randul ei o traducere. A inceput sa fie tradus in limbi de mare circulatie abia in secolul al XIX-lea. Continutul lucrarii este o expansiune a pasajului din Cartea Genezei, cap. V si poarta cititorul din vremurile lui Enoh in cele ale lui Noe, supravietuitorul legendar al Potopului.
Lucrarea are patru parti: prima parte contine ascensiunea lui Enoh prin cele zece ceruri, purtat de doi ingeri, a doua parte se refera la dialogul lui Enoh, asistat de arhanghelul Gabriel, cu Dumnezeu, din care Enoh afla o suma de secrete ale Universului. In cea de-a treia parte Enoh ofera anumite instructiuni pentru fiii sai si ascensioneaza la cer. In fine, cea de-a patra parte descrie succesiunea sacerdotala a lui Enoh, care ii include pe Matusalem si pe Melchisedec.
Lectura „Cartii tainelor lui Enoh”, ofera o noua si inedita perspectiva despre parcursul spiritual al lui Enoh si despre abordarea relatiei cu Dumnezeu si cu lumea angelica, care completeaza fericit cunoasterea istoriei si traditiei biblice.